Recomandari privind comercializarea si consumul de peste

Carnea de peste este importanta pentru sanatate, intrucat contine un lant lung de grasimi (omega-3), este bogata in substante nutritive, vitamina D si selenium si alte substante minerale reprezentate de Na, K, Ca, Cl, fosfati, sulfati, iod, are un continut ridicat de proteine si scazut in grasimi saturate. Includerea in alimentatie a pestelui ajuta la mentinerea sanatatii inimii si a vaselor de sange.

Carnea de peste este usor digerabila datorita structurii musculaturii organizata in segmente musculare scurte, separate de foite conjunctive, cu mentiunea ca pestii grasi sunt mai putin digestibili decat cei slabi.

Pentru ca acest important produs sa nu cauzeze discomfort alimentar sau toxiinfectii alimentare consumatorilor, se recomanda ca operatorii economici din domeniu si populatia sa cunoasca urmatoarele:

    • Comercializarea pestelui si a derivatelor este admisa numai in unitati specializate, sau sectii ale magazinelor alimentare inregistrate sanitar veterinar;
    • Sa se respecte cerintele cu privire la constructia si dotarea cu facilitati si echipamente a unitatilor de pastrare si comercializare a pestelui;
    • Sa fie asigurate conditiilor de manipulare si transport ale pestelui, a produselor din pescuit de la furnizori la unitatile de vanzare, cu mentinerea conditiilor de igiena si a lantului frigorific pe durata transportului;
    • Sa se asigure conditiile de igiena si de intretinere a spatiilor si a echipamentelor (rafturi, tavi, recipiente, vitrine frigorifice, etc.) in care pestele si produsele din pescuit sunt depozitate, manipulate si expuse spre comecializare catre consumatorii finali;
    • Sa se respecte conditiilor de sanatate si igiena a personalului care manipuleaza alimentele.

Pestele se comercializeaza in stare vie, refrigerata, congelata, sarata, uscata, afumata, marinata, conservata, etc.

Pestele in stare vie Рse pastreaza in spatii frigorifice sau in vase speciale cu apa. Temperatura optima a apei trebuie sa fie de plus 4‚ plus 6 grade Celsius (pe parcurs se raceste cu gheata pana la plus un grad Celsius). Pestele in stare vie, in conditiile expuse mai sus, se pastreaza nu mai mult de 24 de ore.

    • Suprafata pestelui trebuie sa fie curata, fara lovituri si semne de boala, solzii de culoarea naturala, caracteristica speciei date si sa fie lipiti strins de corpul pestelui.
    • Nu cumparati peste, daca are ochii tulburi sau urechile dezlipite de bronhii, daca are un miros specific neplacut, iar la apasare degetul intra cu usurinta in carne lasind urme care nu mai revin la normal.

Pestele refrigerat este acel peste la care temperatura corpului in profunzimea tesutului muscular variaza de la minus un grad Celsius la plus 5 grade Celsius.

    • Nu cumparati peste refrigerat cu leziuni mecanice, cu consistenta slab compacta, cu miros de fermentare in bronhii, cu prezenta stratului exterior mucilaginos (cleios).

Pestele congelat se considera acel peste procesat la care temperatura in profunzimea tesutului muscular este coborata de la minus 12 pina la minus 18 grade Celsius cu mentinerea calitatii gustative si a valorii nutritive a pestelui viu.

    • Se pastreaza la temperatura de minus 18 grade Celsius, pe un termen de la o luna la 12 luni.
    • Nu cumparati peste congelat cu prospetime indoielnica, cu miros de rinced, cu nuanta galbuie a pielii si a stratului de grasime, precum si cu gust amar.

Pestele in conserve si semiconserve este divers: conserve naturale, conserve din peste in suc propriu, conserve din peste cu adaos de ulei vegetal, conserve din peste in sos de tomate, sprote in ulei, semiconserve cu diferite adaosuri si multe altele.

    • Conservele din peste se ambaleaza in cutii metalice sau din sticla. Pe cutii trebuie sa fie imprimate urmatoarele informatii:¬†
        • denumirea si adresa producatorului;
        • denumirea tarii de origine;
        • data fabricarii (ziua, luna, anul)
        • termenul de valabilitate
        • cantitatea neta a produsului;
        • conditiile de pastrare;
    • Temperatura de pastrare a conservelor, optima este pana la plus 15 grade Celsius, dar sa nu fie mai mica de 0 grade Celsius, iar pentru semiconserve de la minus 6 pana la plus 6 grade Celsius.
    • Nu cumparati conserve fara etichete, in cutii ruginite, cutii deformate, bombate si cu ermeticitatea deteriorata.
    • Nu consumati conserve si semiconserve din peste inainte de a verifica aspectul exterior (miros, culoare), precum si continutul (gustul), consistenta (uniformitatea si densitatea) acestora.

Sortimentele de peste sunt insotite obligatoriu de certificat de conformitate privind calitatea, originea acestuia si valabilitatea, eliberat sub responsabilitatea operatorului economic furnizor.

Inspectorii sanitari veterinari, verifica permanent modul cum sunt respectate conditiile sanitare veterinare si pentru siguranta lantului de distributie a acestui sortiment alimentar, in zona de depozitare, comercializare si de alimentatie publica, pentru protejarea sanatatii cetatenilor si stabilesc masuri in consecinta.

Protejarea sturionilor, prioritara de Ziua Mondiala a Pestilor Migratori

WWF si Societatea Mondiala pentru Conservarea Sturionilor¬†(World Wide Sturgeon Conservation Society – WSCS) lanseaza azi¬†‚ÄúDeclaratia de la Viena privind conservarea la nivel mondial a sturionilor‚ÄĚ. Ziua Mondiala a Pestilor Migratori se sarbatoreste odata la doi ani in data de 21 aprilie cu scopul de a ne reaminti cat de importante sunt apele dulci pentru toate formele de viata care le populeaza, in special pentru pestii migratori.

Documentul este rezultatul unei initiative WSCS in urma consultarilor cu oamenii de stiinta si conservationistii in legatura cu ce este necesar pentru a asigura supravietuirea celor mai periclitate specii de pesti din lume, sturionii. Documentul actualizeaza si extinde aspectele cheie abordate in declaratia RAMSAR din 2005 a WSCS.

Sturionii traiesc doar in emisfera nordica a Pamantului si au fost expusi pescuitului excesiv si altor amenintari ale oamenilor timp de zeci de ani, aducandu-i in pragul disparitiei. Declaratia de la Viena solicita autoritatilor relevante si factorilor de decizie sa ia masuri imediate pentru a limita efectele negative asupra populatiilor de sturioni si pentru a sustine reproducerea acestora in salbaticie. Astfel, este vorba despre 22 de recomandari adresate factorilor de decizie si puncte practice privind modul de punere in aplicare a acestor recomandari.

 

Barajele, unele dintre principalele amenintari la adresa sturionilor

O parte din lucrarile hidrotehnice, barajele, au oprit accesul la locurile de reproducere a sturionilor si a altor pesti migratori, acestia devenind mai vulnerabili in fata braconajului. Mai mult, in ciuda efectului distructiv pe care l-au avut asupra raurilor si tuturor formelor de viata pe care acestea le adapostesc, se preconizeaza ca, peste tot in Europa, mii de baraje hidroenergetice vor fi construite in viitorul apropiat. Europa de Est si Balcanii, care detin unele dintre cele mai valoroase rauri de pe continent, sunt deosebit de vulnerabile. De aceea, este esential ca guvernele UE sa isi asume acum, pe deplin, obligatiile legale in temeiul Directivei Cadru Apa1 pentru a mentine starea ecologica buna si foarte buna a tuturor raurilor.

Declaratia de la Viena solicita reducerea semnificativa a impactului negativ al barajelor asupra sturionilor. Acest lucru este posibil daca, in cazul prin constructiilor deja existente, se asigura coenxiunea amonte-aval si invers, prin construirea de pasaje de pesti pentru specii migratoare de talie mare. Instrumentele moderne de modelare permit adaptarea evacuarilor de apa si sedimente pentru fiecare rau si ecosistem in beneficiul atat al oamenilor, cat si al naturii. Trebuie, de asemenea, sa se realizeze o monitorizare continua, pentru a fi siguri ca masurile functioneaza si daca este necesar, abordarea sa fie adaptata in consecinta. In plus, declaratia solicita eliminarea barajelor acolo unde nu mai sunt eficiente din cauza efectelor schimbarilor climatice. Mai presus de toate, masurile de conservare ar trebui aplicate in mod holistic tinand cont de toata activitatea umana din zona afectata.

WWF-Romania lucreaza de peste 6 ani pentru conservarea sturionilor din Dunare, iar cu sprijinul proiectului Protejati sturionii, cel mai valoros dar al Dunarii (LIFE for Danube Sturgeons), partile interesate din Romania, Bulgaria, Serbia si Ucraina vor fi implicate in Declaratia de la Viena. In perioada urmatoare, factorii de decizie din zona Dunarii Inferioare si alte state unde mai traiesc sturioni salbatici vor primi toate cele 22 de recomandari. WWF si WSCS vor continua sa pledeze pentru protejarea ultimelor specii salbatice de sturioni.

 

Tinerii din Jurilovca au descoperit bogatia naturala a sturionilor

Cu ocazia Zilei Mondiale a Pestilor Migratori, tinerii din Jurilovca, judetul Tulcea, au patruns in tainele enigmaticilor sturioni, specie simbol pentru Dunare si Delta Dunarii. Cu ajutorul activitatilor educationale non-formale, acestia au invatat sa priveasca sturionii dincolo de legendele si valoarea economica pe care le stiau deja de la batrani, sa le inteleaga istoricul inca de pe vremea dinozaurilor si mai ales, comportamentul si importanta conservarii acestora pentru generatiile viitoare. Comunitatea din Jurilovca este una dintre cele 5 comunitati in care proiectul Protejati sturionii, cel mai valoros dar al Dunarii implementeaza o serie de actiuni care sa vina in sprijinul conservarii sturionilor din Dunare. Mai multe informatii despre proiect gasiti aici.

Pescuitul recreativ la Stiuca, reproducerea si protejarea speciei

Stiuca¬†(lat. Esox lucius),¬†denumita popular si¬†‚ÄĚlupul baltilor‚Ä̬†este cel mai de temut rapitor, pandind nemiscata prada prin bradis sau stuf, pe care o ataca in momentul propice cu o miscare fulgeratoare, care se dovedeste de multe ori letala.

Stiuca traieste in toate apele dulci din Europa, exceptie facand doar Peninsula Iberica, Grecia, Albania si regiunea Dalmatiei din fosta Iugoslavie. Poate fi intalnita uneori chiar si in lacuri alpine, pana la altitudinea de 1500 m, ceea ce demonstreaza marea sa capacitate de adaptare la cele mai variate conditii.

In Romania, stiuca este intalnita in toate apele dulci, atat curgatoare, cat si statatoare. In apele lacurilor colinare si de ses ea poate fi intalnita pretutindeni in aval de zona mrenei. Cele mai multe exemplare se gasesc in baltile de revarsare ale Dunarii, precum si in Delta. Stiuca poate fi gasita si in regiunile din apropierea varsarii Dunarii, unde apele sunt salmastre, desi aceste locuri nu constituie un mediu prielnic pentru stiuca (ex: lacurile lagunare Razelm-Sinoe, Zmeica, Golovita etc.).

O recunoastem usor dupa corpul alungit, capul de asemenea lunguiet, putin curbat din profil, iar botul seamanand cu ciocul de rata. Stiuca are o gura larga, dintii fiind bine dezvoltati, puternici si ascutiti, cu falcile care se deschid pana sub ochi, in asa fel incat poate inghiti un peste aproape de aceeasi marime.

Stiuca - Esox lucius

Fiind o rapitoare feroce, foarte lacoma, stiuca este un peste care se dezvolta foarte rapid. De regula, la varsta de un an atinge deja 25-30 cm si greutatea de 250 g. Lungimea sa medie (in apele dulci din tara noastra) este de 40-50 cm, iar greutatea medie variaza intre 1 si 1,8 kg. Stiuca poate atinge exceptional si o lungime de 1,5-1,8 m, in acest caz depasind greutatea de 20-22 kg.

Stiuca este pestele rapitor cel mai lacom si cel mai rapace din apele noastre. Pofta sa nu are limite, in lipsa unor pesti de talie mica, stiuca ataca si alte stiuci de aceeasi marime, desi in acest caz captura ii poate fi fatala, deoarece se poate ineca. Canibalismul sau, de asemenea, nu cunoaste margini: devoreaza propria progenitura, ba chiar in timpul reproducerii femelele mai mari mananca adesea masculii mai mici care, cu putin inainte, le-au fost parteneri in actul reproducerii. Nu este deci de mirare ca stiuca este dusmanul cel mai de temut al tuturor pestilor de apa dulce. Dar trebuie spus ca ea ataca orice i se iveste in cale si i se pare comestibil, indiferent daca este vorba de un soarece sau sobolan cazut in apa, sarpe sau broasca, pasari mici sau insecte cazute pe luciul apei. De asemenea, carnea acestui peste este destul de gustoasa, cu o aroma specifica, iar icrele sale delicioase sunt foarte apreciate de cunoscatori si nu numai.

 

Pescuitul recreativ la stiuca

Pofta la fel de mare in tot timpul anului, atacurile sale decise, precum si modul inversunat in care se apara odata ce carligul a fost intepat, toate acestea fac ca stiuca sa fie unul dintre pestii cei mai interesanti din punct de vedere al pescuitului recreativ.

Stiuca pandeste cu maxima atentie tot ceea ce se intampla in jur, atacand totdeauna prin surprindere, printr-o zvacnire energica, rapida si cu multa forta, in 90-98% din cazuri, atacul stiucii nu da gres. Daca totusi acest lucru se intampla, ea urmareste foarte rar prada ratata, urmarirea fiind de obicei de scurta durata si total lipsita de rezultat. Deci, pentru alegerea celei mai adecvate metode de pescuit, este absolut necesar sa cunoastem biologia acestui peste.

 

Importanta ecosistemica

Trebuie amintita si importanta ecosistemica pe care acest peste il are, stiuca fiind cunoscuta si ca ‚ÄĚpestele-sanitar‚ÄĚ al apelor dulci si mai ales al fermelor de crap, pentru ca devoreaza toate exemplarele bolnave, degenerate sau moarte din bazinul respectiv. Astfel, impiedica in mod natural proliferarea unor ichtiopatologii si elimina pestii cu malformatii generate de consanguinitate sau anumiti factori de mediu nefavorabili.

 

Reproducerea si protejarea speciei

In conditiile apelor de la noi, dupa mihalt, stiuca este pestele care se reproduce cel mai devreme. De regula, la sfarsitul lui februarie stiucile incep reproducerea, adunandu-se in grupuri sub stratul de gheata inca netopit. Perioada de reproducere se poate prelungi pana la sfarsitul lui martie, iar in cazul unor ierni deosebit de geroase, chiar pana la inceputul lui aprilie.

De regula, masculii ajung la maturitatea sexuala in cel de-al treilea an de viata, femelele la 3-4 ani. In functie de marime, o femela depune cate 100000-350000 de boabe de icre, dar exemplarele deosebit de mari detin in ovare chiar cantitati ce depasesc o jumatate de milion de icre, pe care le depun intr-o singura ponta. Icrele sunt de culoare galbuie si au un diametru de 2,5-3 mm (sursa: www.ghidpescuit.ro).   

Tinand cont de toate acestea, este foarte important sa pemitem, printr-un comportament bazat pe o ratiune de exploatare durabila, reproducerea acestei specii fara constangeri sau inducerea factorilor de stress.

In conformitate cu prevederile Ordinul nr.8/174/2018 privind stabilirea perioadelor si zonelor de prohibitie a pescuitului, precum si a zonelor de protectie a resurselor acvatice vii in anul 2018, art. 7.¬†‚ÄĚ(1) Se interzice pescuitul comercial, recreativ si familial al speciilor de pesti si al altor vietuitoare acvatice, dupa cum urmeaza:

    1. stiuca, de la data intrarii in vigoare a prezentului ordin pana la 15 martie inclusiv, cu respectarea prevederilor art. 1;
    2. in mod special, pe teritoriul Administratiei Rezervatiei Biosferei “Delta Dunarii”, in afara perioadelor de prohibitie, pescuitul recreativ/sportiv la stiuca este permis numai cu eliberarea tuturor capturilor (catch & release);‚ÄĚ.

Reamintitm ca dimensiunea minima admisa la retinere este de 40 cm!

In urma controalelor efectuate de personalul cu drept de inspectie si control din cadrul Agentiei Nationale pentru Pescuit si Acvacultura in habitatetele piscicole naturale, cu precadere in Delta Dunarii, s-a putut observa la un numar destul de mare de pescari ce practicau pescuitul recreativ, faptul ca retineau exemplare din specia ‚ÄĚstiuca‚ÄĚ sub dimensiunea minima legala. Inspectorii din cadrul ANPA nu pot fi mereu prezenti pe apa pentru a monitoriza 100% conditiile de practicare a pescuitului la aceasta specie si nu numai, protejarea stiucii trebuie sa vina si din partea pescarului. Rolul biologic important, rolul in pescuitul recreativ, chiar si insemnatatea gastronomica sunt argumente determinante pentru a putea oferi generatiilor viitoare bucuria data de un exemplar impresionant de stiuca. Evident, acest lucru trebuie constientizat de fiecare dintre noi, daca dorim sa ne bucuram de acest ‚ÄĚrege‚ÄĚ rapitor si sanitar al apelor noastre si pe viitor. Nu este de mirare ca numarul exemplarelor de stiuca a scazut dramatic, daca punem in balanta atat impactul pescuitului comercial, cat si cel al pescuitului recreativ deopotriva, datorat capturilor peste limita legala de 5kg/zi sau un singur exemplar mai mare de 5kg, asa cum este mentionat in legislatia in vigoare. Nu putine sunt povestile unor pescari care se lauda cu capturi impresionante, de ordinul zecilor si sutelor de kilograme, ori de noi si de actiunile noastre depinde soarta acestui peste magnific. Impreuna putem schimba lucrurile, haideti sa dam un exemplu ca se poate!

Impreuna, salvam stiuca!

EnglishRomanian